1.Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova, la mijlocul secolului XVI-lea).Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un domnitor crud, tiran.
Costache Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti (Letopisetul Tarii Moldovei, de Grigore Ureche si de Miron Costin).
Nuvela de inspiratie istorica aduce in momentul aparitiei nu un model de patriotism, ci un antimodel de conducator ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutionara.
2.Luceafarul, de Mihai Eminescu
Tema poemului este romantica: problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea.Pentru ilustrarea temei iubirii, poemul Luceafarul - sinteza a operei poetice eminesciene - armonizeaza zborul spre primordial si originar pentru implinirea prin eros cu meditatia filozofica asupra conditiei omului de geniu si cu aspecte fantastice ale naturii terestre si cosmice, constituind un veritabil mit erotic.Iubirea se prezinta in diverse ipostaze sau tipare: terestra, cuplul Catalin si Catalina, si cosmica, fata de imparat si Hyperion.Indragostitul e titan, demon sau geniu, iubita oscileaza intre Venere si Madona.
Viziunea romantica despre lume e data de tema, de relatia geniu-societate, de structura, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de antiteze, de motivele literare (luceafarul, noaptea, visul...), de imaginarul poetic, de cosmogonii, de amestecul speciilor (elegie, meditatie, idila, pastel), de metamorfozele lui Hyperion.
3.Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema nuvelei este tema familiei traditionale, pe care o subsumeaza temei destinului si o pune sub semnul dramei comunicarii.Ca nuvela psihologica, aceasta urmareste manifestarile unor conflicte exterioare in planul constiintei personajelor.
Tema textului poate fi privita din mai multe perspective.Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina hangiu) si de a asigura familiei sale un trai indestulat.Din perspectiva moralizatoare, nuvela prezinta consecintele nefaste ale dorintei de a avea bani.Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi pierde pe rand increderea in sine si in familie.
Vorbele batranei din incipit concentreaza viziunea despre lume a autorului ardelean, teza morala care valideaza constructia rotunda a subiectului.Saracia este aici asociata cu fericirea, in timp ce bogatia este vazuta ca posibila sursa de nefericire.
4.O scrisoare pierduta, de IL Caragiale
O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX lea ridiculizand aspecte din viata politica si familiala a marii burghezii.De obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei, spre micii functionari sau slujbasi marunti.Atacul la adresa burgheziei inalte, aflate in pozitii-cheie ale puterii (politice: Trahanache si Tipatescu; juridice si economice: Catavencu) dezvaluie ipostaze ale "formelor fara fond".
In lumea lui Caragiale, indivizii traiesc o existenta derizorie, careia ii atribuie proportii hiperbolizate si investesc enorm in evenimente marunte, carora le confera dimensiunile unui destin.Lipsiti de biografie, eroii se recomanda ridicol, prin raportare la "amic" sau la intalnirea accidentala intr-o imprejurare oarecare.Golirea lor de sens existential poate atinge absurdul, ajungand la definitia esentiala: "Eu nu sunt un cine, eu sunt un ce".Fara ierarhii valorice, fara principii morale, fara capacitatea de a discerne intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre esenta si aparenta, indivizii se situeaza dincolo de moralitate si imoralitate: ei sunt pur si simplu amorali; singura abilitate pe care o au este imitatia si "mimarea" unor comportamente, fie ca este vorba despre dragoste, despre tradare, despre onoare sau despre politica.
Personajele au o adevarata manie a politicianismului, citesc gazetele si nu inteleg nimic, dobandesc dreptul de vot si nu au pe cine alege, pentru ca toti candidatii sunt la fel de "canalii".Programele politice nu au nicio relevanta, iar legea electorala este oricand substituibila cu un biletel de amor.
In profunzimea viziunii caragialiene asupra existentei se dezvolta intuitia apropierii comicului de tragic, pana la estomparea granitelor dintre cele doua categorii.
5.Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga
Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui.Concret, protagonistul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.
Definitia pe care G.Calinescu o da basmului "o oglindire a vietii in moduri fabuloase", se concretizeaza in cazul "realismului taranesc" al lui Ion Creanga, prin tendinta hiperbolizanta si imaginea carnavalesca a lumii, care, sub efectul unei culturi populare a rasului, conduce la edificarea unei lumi pe dos.
6.Plumb, de George Bacovia
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala.Lumea ostila si stranie conturata de cateva pete de culoare este proiectia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate.
In Plumb viziunea este fara iesire, nemetafizica, intrucat textul hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari si presimtirea mortii, a mineralizarii, a neantului.
7.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga
Poezia are o tema filozofica: cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii "lumina mea" si "lumina altora", cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filozofic blagian.Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului; cunoasterea luciferica, fata de intentia de descifrare a misterului; cunoasterea paradisiaca.Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicare afectiva totala.
Arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii sintetizeaza viziunea blagiana despre lume, care implica o dubla perspectiva: poetica si filozofica, data de formatia autorului.
In plan literar, cunoasterea se articuleaza prin doua tipuri de metafore: plasticizante si revelatorii, teoretizate de poet in studiul Geneza metaforei.Metaforele plasticizante apropie fapte, idei, care apartin lumii reale fara sa aduca un plus de semnificatie.Metaforele revelatorii scot la iveala misterul din fapte, lucruri si idei.
8.Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat
Tematica rurala, preferata de traditionalisti, isi subsumeaza in poezia lui Pillat doua teme de circulatie universala: iubirea si timpul.Universul rural este ales ca topos al concretizarii iubirii, care se manifesta pe doua planuri temporale: primul, recuperat prin amintire, apartine trecutului, iar cel de-al doilea, al trairii prezente, repeta experienta celui dintai.
Poet traditionalist Ion Pillat se inscrie pe linia unui demers specific acestei orientari cultural-literare.Neincrezatori in formula estetica modernista, traditionalistii sunt totusi spirite rafinate, constiente de riscul cliseizarii unor abordari poetice cum sunt cele samanatoriste sau poporaniste.Asadar Ion Pillat intelege ca a relua teme deja uzate cum sunt universul rural, iubirea sau timpul, necesita un registru stilistic original si profund personalizat.
9.Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu
Textul narativ se compune din doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere, traite de protagonist: dragostea si razboiul.Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata personajului-narator Stefan Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filozofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice de factura subiectiva.Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.Sursele filozofice ale acestei perspective asupra lumii sunt fenomenologia lui Husserl si intuitionismul lui Bergson, iar romanul proustian consituie modelul literar.
Trasaturile noului roman al secolului al XX-lea sunt substantialitatea si autenticitatea.Substantialitatea este caracteristica romanului Ultima noapte... intrucat naratiunea reflecta esenta concreta a vietii, structurandu-se pe o pasiune ("monografie a indoielii"), iar personajele sunt exemplificari ale unor principii, niste constiinte individuale.Autenticitatea presupune reflectarea realitatii prin propia constiinta ("singura existenta reala e aceea a constiintei") si are drept marca naratiunea la persoana I.
10.Ion, de Liviu Rebreanu
Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, particularizata in confruntarea devastatoare intre doua pasiuni puternice si la fel de indreptatite, vazute ca doua jumatati ale aceluiasi intreg: iubirea pentru pamant si iubirea pentru o singura femeie.Puternic individualizat, Ion traieste apriga dorinta de a iesi din cercul unui destin pe care il percepe ca strain si nesubstantial fiintei lui.Acestei pasiuni care atinge cote neobisnuite i se adauga fatalitatea iubirii pentru femeia care, prin legile sociale si morale, nu ii mai poate apartine.
Tema romanului si maniera realista de ilustrare implica dezvoltarea caracterului monografic, prin prezentarea stratificarii sociale, a problemei nationale, a relatiilor dintre taranime si intelectualitatea satului, a riturilor de trecere (nasterea,nunta,inmormantarea)
Viziunea despre lume infatisata in acest roman epopeic este strans legata de conceptia scriitorului despre literatura si despre menirea ei.In articolul doctrinar Cred (1926), romancierul roman formuleaza principiile estetice carora le va ramane credincios toata viata si care se regasesc in marile sale romane realiste: Ion (1920), Padurea spanzuratilor (1922) si Rascoala (1932).
Pentru Liviu Rebreanu, literatura este "creatie de oameni si de viata", iar romanul este discurs care "fixeaza curgerea vietii, da vietii un tipar care ii surprinde dinamismul si fluiditatea.Universul romanesc este animat de pulsatia vietii, dar este epurat accidental si nesemnificativ, devenind "o oglinda selectiva, sintetica".
11.Enigma Otiliei, de George Calinescu
Prin tema, romanul este balzacian si citadin.Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian.Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica (istoria mostenirii lui mos Costache Giurgiuveanu), imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, cartea se incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene prin motivul mostenirii si al paternitatii.
Autorul porneste de la datele realitatii pentru a infatisa imaginea societatii romanesti bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.Accentul pus asupra socialului si problematica imbogatirii sunt elemente caracteristice realismului balzacian, la fel ca si problema paternitatii, ilustrata de primul titlu al operei.Viziunea despre lume a scriitorului realist se reflecta in romanul Enigma Otiliei in tema, structura simetrica, circulara, specificul secventelor descriptive (in tehnica balzaciana), realizarea personajelor (preocuparea pentru aspectul moral, tipologiile, modalitatile de caracterizare).Societatea romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea este prezentata detaliat, urmarindu-se mediul familial, universitar, al restaurantelor, al cinematografelor si al plimbarilor cu trasura, arhitectura specifica si preocuparile oamenilor: casatorie, cariera, imbogatire prin orice mijloace.Spatiul citadin este descris in toate dimensiunile lui, vadind preocuparea scriitorului pentru atenta observatie a socialului.
12.Baltagul, de Mihail Sadoveanu
In profunda legatura cu multiplele "coduri de lectura" pe care le permite, tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea transcendenta a lumii, precum si conditia omului care traieste in zona de interferenta a lumii vechi cu cea noua.
Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, initierea.Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia omului cu universul.
Viziunea despre lume infatisata in acest roman (redus ca dimensiuni, dar epopeic ca forta de evocare) nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata creatia lui.Echivalentele dintre ordinea cosmica si cea umana sunt concentrate intr-o lege universala, pe care autorul si personajele sale o numesc "randuiala".Uitarea ordinii lumii este una dintre marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva.Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza indecis intre a ramane legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el.Din aceasta perspectiva, raportul romanului Baltagul cu balada Miorita dezvaluie sensuri care depasesc cu mult asemanarile relevate de firul narativ.Nechifor Lipan, personajul "absent" al romanului, este obligat de mersul noii lumi sa se desprinda de natura protectoare si sa se coboare in valea Dornelor, nu ca cioban, ci ca negustor, ceea ce difera de motivul transhumantei din balada.Daca in balada moartea ramanea ipotetica, in roman ea se infaptuieste.
Pe de alta parte, prin intermediul Vitoriei, romanul reconstituie un "drum spre centru" (Mircea Eliade), pentru ca orice act religios presupune iesirea din profan si recuperarea timpului liturgic, sacru.
13.Morometii, de Marin Preda
Romanul prezinta destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.Aceasta tema se impleteste cu altele, care nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si "un roman al deruralizarii satului" (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe).
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa.Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.Criticul Eugen Simion considera drept tema centrala a cartii
"libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei".
Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tematica abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate si, mai ales, prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intimplarilor.
14.Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu
Atitudinea fiintei care intalneste iubirea/inspiratia poetica constituie tema poeziei.Iubirea/inspiratia poetica navaleste brusc si violent in spatiul sensibilitatii fiintei, modificand dimensiunile universului si implicit ale fiintei.Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni: marturisirea propriei aventuri, descoperirea sentimentului.
Pentru Nichita Stanescu poezia are trei mari caracteristici.Ea este un sentiment prin care lumea se reconfigureaza din temelii, este o descindere a realitatii in cuvant, realitate secunda, corporala, creata in interiorul limbajului pornind de la realitate sau o desprindere a cuvantului de realitatea pe care o desemneaza, si constructie a unei lumi de noi sensuri si de noi realitati (noi semnificatii pentru noi semnificatii).Asadar, in cazul lui Nichita Stanescu se poate vorbi de o poetica a existentei si a cunoasterii.
Aventura poeziei lui Nichita Stanescu este aventura cuvantului; ea parcurge un traseu amplu, de la implicare totala in realitatea fenomenala, pana la recrearea lumii in interiorul cuvantului.
15.Iona, de Marin Sorescu
Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui.Iona intrupeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.Tot monologul lui Iona are loc in contextul in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si din constiinta umana, si, pentru mentalitatea moderna, nu mai are puterea de a avertiza fiinta asupra amanarii invierii.Cu toate acestea, omul se revolta in fata destinului sau, refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara, incearca sa-si redescopere indentitatea, originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu.
Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solitudinii personajului sunt, pe de o parte, acelea in care Iona isi pierde ecoul, iar pe de alta parte, scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata de piele din podul palmei stangi.
El incearca astfel sa gaseasca salvarea si trimite scrisoarea, intr-un gest disperat, asemenea naufragiatilor, punand-o intr-o basica de peste.Faptul ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii.
Piesa este construita sub forma unui dialog interiorizat, de fapt a unui monolog.Monologul in sine constituie viziunea despre lume a omului modern.Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal si demitizarea sunt aspecte ale tragicului modern.Omul se cauta pe sine fara folos.Interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis, fara iesire.
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova, la mijlocul secolului XVI-lea).Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de catre un domnitor crud, tiran.
Costache Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti (Letopisetul Tarii Moldovei, de Grigore Ureche si de Miron Costin).
Nuvela de inspiratie istorica aduce in momentul aparitiei nu un model de patriotism, ci un antimodel de conducator ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutionara.
2.Luceafarul, de Mihai Eminescu
Tema poemului este romantica: problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea.Pentru ilustrarea temei iubirii, poemul Luceafarul - sinteza a operei poetice eminesciene - armonizeaza zborul spre primordial si originar pentru implinirea prin eros cu meditatia filozofica asupra conditiei omului de geniu si cu aspecte fantastice ale naturii terestre si cosmice, constituind un veritabil mit erotic.Iubirea se prezinta in diverse ipostaze sau tipare: terestra, cuplul Catalin si Catalina, si cosmica, fata de imparat si Hyperion.Indragostitul e titan, demon sau geniu, iubita oscileaza intre Venere si Madona.
Viziunea romantica despre lume e data de tema, de relatia geniu-societate, de structura, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de antiteze, de motivele literare (luceafarul, noaptea, visul...), de imaginarul poetic, de cosmogonii, de amestecul speciilor (elegie, meditatie, idila, pastel), de metamorfozele lui Hyperion.
3.Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema nuvelei este tema familiei traditionale, pe care o subsumeaza temei destinului si o pune sub semnul dramei comunicarii.Ca nuvela psihologica, aceasta urmareste manifestarile unor conflicte exterioare in planul constiintei personajelor.
Tema textului poate fi privita din mai multe perspective.Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina hangiu) si de a asigura familiei sale un trai indestulat.Din perspectiva moralizatoare, nuvela prezinta consecintele nefaste ale dorintei de a avea bani.Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi pierde pe rand increderea in sine si in familie.
Vorbele batranei din incipit concentreaza viziunea despre lume a autorului ardelean, teza morala care valideaza constructia rotunda a subiectului.Saracia este aici asociata cu fericirea, in timp ce bogatia este vazuta ca posibila sursa de nefericire.
4.O scrisoare pierduta, de IL Caragiale
O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX lea ridiculizand aspecte din viata politica si familiala a marii burghezii.De obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei, spre micii functionari sau slujbasi marunti.Atacul la adresa burgheziei inalte, aflate in pozitii-cheie ale puterii (politice: Trahanache si Tipatescu; juridice si economice: Catavencu) dezvaluie ipostaze ale "formelor fara fond".
In lumea lui Caragiale, indivizii traiesc o existenta derizorie, careia ii atribuie proportii hiperbolizate si investesc enorm in evenimente marunte, carora le confera dimensiunile unui destin.Lipsiti de biografie, eroii se recomanda ridicol, prin raportare la "amic" sau la intalnirea accidentala intr-o imprejurare oarecare.Golirea lor de sens existential poate atinge absurdul, ajungand la definitia esentiala: "Eu nu sunt un cine, eu sunt un ce".Fara ierarhii valorice, fara principii morale, fara capacitatea de a discerne intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre esenta si aparenta, indivizii se situeaza dincolo de moralitate si imoralitate: ei sunt pur si simplu amorali; singura abilitate pe care o au este imitatia si "mimarea" unor comportamente, fie ca este vorba despre dragoste, despre tradare, despre onoare sau despre politica.
Personajele au o adevarata manie a politicianismului, citesc gazetele si nu inteleg nimic, dobandesc dreptul de vot si nu au pe cine alege, pentru ca toti candidatii sunt la fel de "canalii".Programele politice nu au nicio relevanta, iar legea electorala este oricand substituibila cu un biletel de amor.
In profunzimea viziunii caragialiene asupra existentei se dezvolta intuitia apropierii comicului de tragic, pana la estomparea granitelor dintre cele doua categorii.
5.Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga
Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui.Concret, protagonistul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.
Definitia pe care G.Calinescu o da basmului "o oglindire a vietii in moduri fabuloase", se concretizeaza in cazul "realismului taranesc" al lui Ion Creanga, prin tendinta hiperbolizanta si imaginea carnavalesca a lumii, care, sub efectul unei culturi populare a rasului, conduce la edificarea unei lumi pe dos.
6.Plumb, de George Bacovia
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala.Lumea ostila si stranie conturata de cateva pete de culoare este proiectia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate.
In Plumb viziunea este fara iesire, nemetafizica, intrucat textul hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari si presimtirea mortii, a mineralizarii, a neantului.
7.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga
Poezia are o tema filozofica: cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii "lumina mea" si "lumina altora", cele doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filozofic blagian.Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului; cunoasterea luciferica, fata de intentia de descifrare a misterului; cunoasterea paradisiaca.Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicare afectiva totala.
Arta poetica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii sintetizeaza viziunea blagiana despre lume, care implica o dubla perspectiva: poetica si filozofica, data de formatia autorului.
In plan literar, cunoasterea se articuleaza prin doua tipuri de metafore: plasticizante si revelatorii, teoretizate de poet in studiul Geneza metaforei.Metaforele plasticizante apropie fapte, idei, care apartin lumii reale fara sa aduca un plus de semnificatie.Metaforele revelatorii scot la iveala misterul din fapte, lucruri si idei.
8.Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat
Tematica rurala, preferata de traditionalisti, isi subsumeaza in poezia lui Pillat doua teme de circulatie universala: iubirea si timpul.Universul rural este ales ca topos al concretizarii iubirii, care se manifesta pe doua planuri temporale: primul, recuperat prin amintire, apartine trecutului, iar cel de-al doilea, al trairii prezente, repeta experienta celui dintai.
Poet traditionalist Ion Pillat se inscrie pe linia unui demers specific acestei orientari cultural-literare.Neincrezatori in formula estetica modernista, traditionalistii sunt totusi spirite rafinate, constiente de riscul cliseizarii unor abordari poetice cum sunt cele samanatoriste sau poporaniste.Asadar Ion Pillat intelege ca a relua teme deja uzate cum sunt universul rural, iubirea sau timpul, necesita un registru stilistic original si profund personalizat.
9.Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu
Textul narativ se compune din doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere, traite de protagonist: dragostea si razboiul.Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata personajului-narator Stefan Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filozofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice de factura subiectiva.Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.Sursele filozofice ale acestei perspective asupra lumii sunt fenomenologia lui Husserl si intuitionismul lui Bergson, iar romanul proustian consituie modelul literar.
Trasaturile noului roman al secolului al XX-lea sunt substantialitatea si autenticitatea.Substantialitatea este caracteristica romanului Ultima noapte... intrucat naratiunea reflecta esenta concreta a vietii, structurandu-se pe o pasiune ("monografie a indoielii"), iar personajele sunt exemplificari ale unor principii, niste constiinte individuale.Autenticitatea presupune reflectarea realitatii prin propia constiinta ("singura existenta reala e aceea a constiintei") si are drept marca naratiunea la persoana I.
10.Ion, de Liviu Rebreanu
Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, particularizata in confruntarea devastatoare intre doua pasiuni puternice si la fel de indreptatite, vazute ca doua jumatati ale aceluiasi intreg: iubirea pentru pamant si iubirea pentru o singura femeie.Puternic individualizat, Ion traieste apriga dorinta de a iesi din cercul unui destin pe care il percepe ca strain si nesubstantial fiintei lui.Acestei pasiuni care atinge cote neobisnuite i se adauga fatalitatea iubirii pentru femeia care, prin legile sociale si morale, nu ii mai poate apartine.
Tema romanului si maniera realista de ilustrare implica dezvoltarea caracterului monografic, prin prezentarea stratificarii sociale, a problemei nationale, a relatiilor dintre taranime si intelectualitatea satului, a riturilor de trecere (nasterea,nunta,inmormantarea)
Viziunea despre lume infatisata in acest roman epopeic este strans legata de conceptia scriitorului despre literatura si despre menirea ei.In articolul doctrinar Cred (1926), romancierul roman formuleaza principiile estetice carora le va ramane credincios toata viata si care se regasesc in marile sale romane realiste: Ion (1920), Padurea spanzuratilor (1922) si Rascoala (1932).
Pentru Liviu Rebreanu, literatura este "creatie de oameni si de viata", iar romanul este discurs care "fixeaza curgerea vietii, da vietii un tipar care ii surprinde dinamismul si fluiditatea.Universul romanesc este animat de pulsatia vietii, dar este epurat accidental si nesemnificativ, devenind "o oglinda selectiva, sintetica".
11.Enigma Otiliei, de George Calinescu
Prin tema, romanul este balzacian si citadin.Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian.Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica (istoria mostenirii lui mos Costache Giurgiuveanu), imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, cartea se incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene prin motivul mostenirii si al paternitatii.
Autorul porneste de la datele realitatii pentru a infatisa imaginea societatii romanesti bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.Accentul pus asupra socialului si problematica imbogatirii sunt elemente caracteristice realismului balzacian, la fel ca si problema paternitatii, ilustrata de primul titlu al operei.Viziunea despre lume a scriitorului realist se reflecta in romanul Enigma Otiliei in tema, structura simetrica, circulara, specificul secventelor descriptive (in tehnica balzaciana), realizarea personajelor (preocuparea pentru aspectul moral, tipologiile, modalitatile de caracterizare).Societatea romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea este prezentata detaliat, urmarindu-se mediul familial, universitar, al restaurantelor, al cinematografelor si al plimbarilor cu trasura, arhitectura specifica si preocuparile oamenilor: casatorie, cariera, imbogatire prin orice mijloace.Spatiul citadin este descris in toate dimensiunile lui, vadind preocuparea scriitorului pentru atenta observatie a socialului.
12.Baltagul, de Mihail Sadoveanu
In profunda legatura cu multiplele "coduri de lectura" pe care le permite, tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea transcendenta a lumii, precum si conditia omului care traieste in zona de interferenta a lumii vechi cu cea noua.
Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, initierea.Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia omului cu universul.
Viziunea despre lume infatisata in acest roman (redus ca dimensiuni, dar epopeic ca forta de evocare) nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata creatia lui.Echivalentele dintre ordinea cosmica si cea umana sunt concentrate intr-o lege universala, pe care autorul si personajele sale o numesc "randuiala".Uitarea ordinii lumii este una dintre marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva.Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza indecis intre a ramane legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el.Din aceasta perspectiva, raportul romanului Baltagul cu balada Miorita dezvaluie sensuri care depasesc cu mult asemanarile relevate de firul narativ.Nechifor Lipan, personajul "absent" al romanului, este obligat de mersul noii lumi sa se desprinda de natura protectoare si sa se coboare in valea Dornelor, nu ca cioban, ci ca negustor, ceea ce difera de motivul transhumantei din balada.Daca in balada moartea ramanea ipotetica, in roman ea se infaptuieste.
Pe de alta parte, prin intermediul Vitoriei, romanul reconstituie un "drum spre centru" (Mircea Eliade), pentru ca orice act religios presupune iesirea din profan si recuperarea timpului liturgic, sacru.
13.Morometii, de Marin Preda
Romanul prezinta destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.Aceasta tema se impleteste cu altele, care nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si "un roman al deruralizarii satului" (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe).
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa.Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.Criticul Eugen Simion considera drept tema centrala a cartii
"libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei".
Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tematica abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate si, mai ales, prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intimplarilor.
14.Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu
Atitudinea fiintei care intalneste iubirea/inspiratia poetica constituie tema poeziei.Iubirea/inspiratia poetica navaleste brusc si violent in spatiul sensibilitatii fiintei, modificand dimensiunile universului si implicit ale fiintei.Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni: marturisirea propriei aventuri, descoperirea sentimentului.
Pentru Nichita Stanescu poezia are trei mari caracteristici.Ea este un sentiment prin care lumea se reconfigureaza din temelii, este o descindere a realitatii in cuvant, realitate secunda, corporala, creata in interiorul limbajului pornind de la realitate sau o desprindere a cuvantului de realitatea pe care o desemneaza, si constructie a unei lumi de noi sensuri si de noi realitati (noi semnificatii pentru noi semnificatii).Asadar, in cazul lui Nichita Stanescu se poate vorbi de o poetica a existentei si a cunoasterii.
Aventura poeziei lui Nichita Stanescu este aventura cuvantului; ea parcurge un traseu amplu, de la implicare totala in realitatea fenomenala, pana la recrearea lumii in interiorul cuvantului.
15.Iona, de Marin Sorescu
Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui.Iona intrupeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.Tot monologul lui Iona are loc in contextul in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si din constiinta umana, si, pentru mentalitatea moderna, nu mai are puterea de a avertiza fiinta asupra amanarii invierii.Cu toate acestea, omul se revolta in fata destinului sau, refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara, incearca sa-si redescopere indentitatea, originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu.
Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solitudinii personajului sunt, pe de o parte, acelea in care Iona isi pierde ecoul, iar pe de alta parte, scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata de piele din podul palmei stangi.
El incearca astfel sa gaseasca salvarea si trimite scrisoarea, intr-un gest disperat, asemenea naufragiatilor, punand-o intr-o basica de peste.Faptul ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii.
Piesa este construita sub forma unui dialog interiorizat, de fapt a unui monolog.Monologul in sine constituie viziunea despre lume a omului modern.Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal si demitizarea sunt aspecte ale tragicului modern.Omul se cauta pe sine fara folos.Interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis, fara iesire.